Texas Hold'em: Avantajul casei și costul orar

Texas Hold’em este două jocuri diferite care împart același nume. În poker Hold’em, jucătorii pariază unul împotriva celuilalt, iar casa ia un rake din fiecare pot. În Casino Hold’em și Ultimate Texas Hold’em, jucătorii pariază împotriva casei, iar avantajul casei este fixat de reguli. Distincția decide cât costă jocul. Această pagină derivă ambele costuri din tabelele de plăți și numărul de rezultate, apoi le convertește în bani pe oră la un miză și o rată de mâini specificate.

Poker Hold’em: rake-ul este costul

În poker Hold’em, casa nu joacă o mână. Ia un comision, numit rake, din fiecare pot. Rake-ul este de obicei un procent din pot până la un plafon. O structură comună este 5% până la 10, fără rake dacă potul este mic. Rake-ul este singurul avantaj al casei în joc. Deoarece jucătorii concurează unul împotriva celuilalt, valoarea așteptată a unei mâini depinde de adversari, nu de un număr fix. Rake-ul este singurul cost fixat de casă.

Rake-ul nu este un procent din fiecare pariu. Este un procent din pot. Dacă un jucător câștigă un pot de 100, un rake de 5% până la 10 ia 5. Câștigătorul primește 95. Dacă potul este 300, rake-ul este plafonat la 10, deci câștigătorul primește 290. Procentul efectiv al rake-ului scade pe măsură ce poturile cresc.

Pentru a converti rake-ul într-un cost orar, sunt necesare numărul de mâini pe oră și mărimea medie a potului. Într-un joc live 1/2, un dealer poate împărți 25 până la 30 de mâini pe oră. Dacă potul mediu este 40 și rake-ul este 5% până la 5, rake-ul pe mână este 2. La 30 de mâini pe oră, masa plătește 60 pe oră în rake. Cu nouă jucători, aceasta înseamnă aproximativ 6,67 pe jucător pe oră. Un jucător care câștigă 10% din poturi plătește rake doar pe acele poturi, dar rake-ul este luat din pot înainte ca câștigătorul să-l primească, deci fiecare jucător care contestă un pot contribuie la rake proporțional cu cota sa din pot.

Un jucător care se retrage din fiecare mână nu plătește rake. Un jucător care câștigă multe poturi plătește mai mult rake. Rake-ul nu este un cost fix pe mână; este un cost pe pot câștigat. Cifra orară de 6,67 pe jucător presupune o distribuție uniformă a câștigurilor de pot, ceea ce nu este modul în care funcționează jocul. Un jucător strâns poate plăti mai puțin; un jucător lejer poate plăti mai mult. Rake-ul rămâne singura sursă de venit a casei din joc.

Casino Hold’em: un avantaj fix pe ante

Casino Hold’em, numit și Hold’em Poker, se joacă împotriva casei. Jucătorul face un pariu ante. Dealerul împarte două cărți jucătorului și două cărți comunitare cu fața în sus, apoi încă trei cărți comunitare după ce jucătorul decide să se retragă sau să pluseze. Dacă jucătorul plusează, face un pariu suplimentar egal cu dublul ante-ului. Dealerul dezvăluie apoi cele două cărți ale sale și cea mai bună mână de cinci cărți câștigă.

Avantajul casei în Casino Hold’em este de aproximativ 2,2% din pariul ante, în condiții standard: un singur pachet de 52 de cărți, dealerul califică cu o pereche de patru sau mai bine, bonusul ante plătește 10 la 1 pentru o chintă de culoare, 20 la 1 pentru patru de un fel și 30 la 1 pentru o chintă regală. Avantajul se schimbă dacă regula de calificare a dealerului se schimbă sau dacă tabelul de plăți al bonusului ante se schimbă.

Cifra de 2,2% este derivată din distribuția de probabilitate a tuturor rezultatelor posibile. Pierderea așteptată a jucătorului pe pariul ante este de 2,2% din ante. Pariul de plusare are un avantaj diferit. Pierderea totală așteptată pe mână este suma pierderii așteptate pe ante și a pierderii așteptate pe plusare, ponderată cu probabilitatea de a plusa. 2,2% este avantajul doar pe ante, care este cifra cel mai des citată.

Ultimate Texas Hold’em: un joc diferit

Ultimate Texas Hold’em este un joc separat cu o structură diferită. Jucătorul face un ante și un pariu blind de dimensiuni egale. Jucătorul poate mări înainte de flop, după flop sau după turn. Avantajul casei depinde de strategia jucătorului. Cu strategie optimă, avantajul casei este de aproximativ 2,2% din ante. Cu o strategie simplă, avantajul este mai mare. Jocul nu este același cu Casino Hold’em, iar cele două nu trebuie confundate.

Ierarhia mâinilor

Ierarhia mâinilor este aceeași în toate variantele de Hold’em. De la cea mai mare la cea mai mică:

1. Chintă regală: A, K, Q, J, 10 de aceeași culoare.
2. Chintă de culoare: cinci cărți consecutive de aceeași culoare.
3. Patru de un fel: patru cărți de aceeași valoare.
4. Full house: trei de un fel plus o pereche.
5. Culoare: cinci cărți de aceeași culoare, neconsecutive.
6. Chintă: cinci cărți consecutive de culori amestecate.
7. Trei de un fel: trei cărți de aceeași valoare.
8. Două perechi: două cărți de o valoare și două de alta.
9. O pereche: două cărți de aceeași valoare.
10. Carte mare: cea mai mare carte când nu se formează altă mână.

În poker Hold’em, cea mai bună mână de cinci cărți din șapte câștigă. În Casino Hold’em, cea mai bună mână de cinci cărți a jucătorului din cele două cărți de buzunar și cele cinci cărți comunitare este comparată cu cea mai bună mână de cinci cărți a dealerului din cele două cărți de buzunar și aceleași cinci cărți comunitare.

Calcul detaliat: costul orar în Casino Hold’em

Să presupunem că un jucător face un pariu ante de 10 la fiecare mână. Avantajul casei pe ante este de 2,2%. Pierderea așteptată pe mână pe ante este 10 × 0,022 = 0,22. Jucătorul plusează la aproximativ 60% din mâini, făcând un pariu de plusare de 20. Avantajul casei pe pariul de plusare este de aproximativ 1,5% din pariul de plusare. Pierderea așteptată pe mână pe plusare este 20 × 0,015 × 0,60 = 0,18. Pierderea totală așteptată pe mână este 0,22 + 0,18 = 0,40. La 40 de mâini pe oră, pierderea așteptată pe oră este 0,40 × 40 = 16,00.

Dacă jucătorul nu plusează niciodată, pierderea așteptată pe mână este 0,22, iar pierderea orară este 0,22 × 40 = 8,80. Dar să te retragi din fiecare mână nu este o strategie validă, deoarece jucătorul pierde ante-ul. Pariul de plusare este obligatoriu pentru a rămâne în mână. Cifra de 16,00 pe oră presupune că jucătorul plusează la 60% din mâini, ceea ce este aproape de optim.

Avantajul pariului de plusare de 1,5% este o aproximare. Avantajul exact depinde de cartea descoperită a dealerului și de strategia jucătorului. Avantajul de 2,2% pe ante este cifra mai stabilă.

Calcul detaliat: costul orar în poker Hold’em

Într-un joc live 1/2 cu un rake de 5% până la 5, presupunem 30 de mâini pe oră și un pot mediu de 40. Rake-ul pe mână este 40 × 0,05 = 2,00. Rake-ul total pe oră este 2,00 × 30 = 60,00. Cu nouă jucători, rake-ul mediu pe jucător pe oră este 60 / 9 = 6,67. Un jucător care câștigă 10% din poturi câștigă 3 poturi pe oră. Rake-ul plătit pe acele poturi este 3 × 2,00 = 6,00. Diferența dintre 6,67 și 6,00 se datorează faptului că jucătorul mediu câștigă mai mult de 10% din poturi într-un joc cu nouă jucători; media este 11,1% dacă toți jucătorii sunt egali. Rake-ul pe jucător pe oră nu este un număr fix; depinde de câte poturi câștigă jucătorul.

Ce greșesc oamenii

Cea mai comună greșeală este să tratezi poker Hold’em și Casino Hold’em ca același joc. Împart ierarhia mâinilor și numele, dar structura costurilor este complet diferită. În poker Hold’em, casa ia un rake din poturi; în Casino Hold’em, casa are un avantaj fix pe ante. Un jucător care citește un avantaj al casei de 2,2% și îl aplică unui joc live de poker va subestima rake-ul. Un jucător care citește despre un rake de 5% și îl aplică la Casino Hold’em va supraestima avantajul.

A doua greșeală este să presupui că rake-ul este un cost fix pe mână. Nu este. Rake-ul este luat din pot, deci este un cost pe pot câștigat. Un jucător care se retrage din fiecare mână nu plătește rake. Un jucător care câștigă multe poturi plătește mai mult. Costul orar este o medie, nu o taxă pe mână.

A treia greșeală este să crezi că o mărime mai mare a potului reduce procentul rake-ului. O face, din cauza plafonului, dar plafonul nu este un beneficiu pentru jucător. Plafonul limitează suma luată de casă, dar jucătorul plătește totuși rake-ul pe fiecare pot câștigat. Plafonul nu schimbă faptul că rake-ul este un cost.

A patra greșeală este să crezi că ierarhia mâinilor determină câștigătorul în Casino Hold’em. O face, dar dealerul trebuie să califice. Dacă dealerul nu califică, pariul ante este plătit chiar dacă mâna dealerului este mai bună. Această regulă schimbă avantajul. Cifra de 2,2% presupune că dealerul califică cu o pereche de patru sau mai bine. Dacă regula de calificare este diferită, avantajul este diferit.

Tabel: condiții care schimbă cifra