Poker Online: Rake, Varianță și Costul Real

Pokerul online este singurul joc de pe acest site unde casa nu deține un avantaj la împărțire. Nu există roată, nu există mână de dealer, nu există generator de numere aleatoare care să ia un comision la fiecare rezultat. Operatorul ia un comision din poturi, numit rake, iar restul banilor circulă între jucători. Această singură diferență structurală schimbă cât costă o sesiune, cum se comportă un bankroll și de ce același procent de 5% care pare inofensiv pe o pagină de ruletă nu este comparabil cu nimic de aici.

Rake-ul se percepe pe poturile pe care le câștigi, nu pe mâinile care ți se împart. Într-un joc cash, de obicei este un procent din pot, plafonat la o sumă fixă, cu no flop no drop în multe camere. Într-un turneu, este inclus în buy-in ca taxă. Ambele transformă un jucător care câștigă exact jumătate din jetoanele pe care le dispută într-un jucător care pierde bani în timp. Mărimea acestei transformări este subiectul acestei pagini.

Rake-ul, enunțat exact

Un rake de joc cash este definit de patru numere: procentul, plafonul, dacă se ia înainte sau după flop și dacă există regula no-flop-no-drop. O masă tipică online de no-limit hold’em cu mize mici ar putea fi 5% plafonat la 3.00, luat doar când se împarte un flop. La o masă de 0.50/1.00, un pot de 60.00 ar fi taxat cu 5% din 60.00 = 3.00, care este exact plafonul. Un pot de 20.00 ar fi taxat cu 1.00. Un pot de 200.00 ar fi totuși taxat cu 3.00, pentru că plafonul se aplică.

Plafonul este ceea ce face rake-ul regresiv. La poturi mici, procentul este întreaga poveste. La poturi mari, plafonul înseamnă că rata efectivă scade. Un jucător care câștigă multe poturi mici plătește o proporție mai mare din câștigurile sale decât un jucător care câștigă puține poturi mari. De aceea jocul tight, agresiv este mai ieftin de susținut decât jocul loose la aceeași masă: nu pentru că câștigă mai mult, ci pentru că plătește rake-ul mai rar.

Rake-ul de turneu este mai simplu. Un buy-in de 20.00 ar putea fi 18.00 către fondul de premii și 2.00 către casă, scris ca 18+2. Cei 2.00 reprezintă 10% din buy-in, dar reprezintă 11.1% din fondul de premii. Cifra relevantă este taxa ca parte din suma care se plătește înapoi jucătorilor. Într-un 18+2, casa ia 2.00 din fiecare 20.00 care intră, deci 10% din toți banii mizați sunt eliminați înainte ca cineva să fie plătit. Un joc cash la 5% plafonat la 3.00 ar putea elimina 2% până la 4% din banii totali mizați pe parcursul unei sesiuni, în funcție de mărimea poturilor.

Ce face rake-ul unui jucător break-even

Un jucător care câștigă jumătate din jetoanele pe care le dispută, înainte de rake, nu este un jucător break-even după rake. Rake-ul se percepe pe poturile pe care le câștigă, deci iese doar din jumătatea câștigată. Dacă un jucător câștigă 50% din toate jetoanele în joc și plătește rake pe acele câștiguri, netul său este 50% din jetoane minus rake-ul pe cei 50% pe care i-a câștigat.

Exemplu lucrat. Un jucător joacă 200 de mâini de no-limit hold’em la 0.50/1.00. Câștigă 30 de poturi. Potul mediu pe care îl câștigă este 12.00. Rake-ul este 5% plafonat la 3.00, no flop no drop.

Pasul 1: total câștigat = 30 x 12.00 = 360.00.
Pasul 2: rake per pot = 5% din 12.00 = 0.60. Sub plafon, deci se percepe 0.60.
Pasul 3: rake total plătit = 30 x 0.60 = 18.00.
Pasul 4: net din poturile câștigate = 360.00 - 18.00 = 342.00.

Acum cealaltă parte. Pentru a câștiga acele 30 de poturi, jucătorul a pus bani în mâinile pe care le-a pierdut. Să presupunem că a pierdut 170 de mâini la o medie de 1.20 pe mână. Adică 170 x 1.20 = 204.00 pierduți. Netul său pentru sesiune este 342.00 - 204.00 = 138.00. Pare o sesiune câștigătoare, și este, dar rake-ul a luat 18.00 din ea. Fără rake, netul ar fi 156.00. Rake-ul reprezintă 11.5% din profitul jucătorului în acest exemplu.

Dacă același jucător iese break-even înainte de rake, adică câștigurile sale înainte de rake egalează pierderile sale, rake-ul este întreaga pierdere. Să presupunem că câștigă 30 de poturi cu media de 12.00, total 360.00, și pierde 360.00 în alte mâini. Înainte de rake: net 0.00. După rake: 360.00 - 18.00 - 360.00 = -18.00. Rake-ul a transformat un jucător break-even într-unul în pierdere la o rată de 18.00 la 200 de mâini.

La 200 de mâini pe oră, asta înseamnă 18.00 pe oră la 0.50/1.00. La 1.00/2.00 cu aceleași mărimi de poturi dublate, rake-ul per pot ar fi 5% din 24.00 = 1.20, total 36.00, iar costul orar se dublează la 36.00. Procentul este același. Banii nu.

Joc cash contra turneu

Tabelul arată condiția în care cifra se schimbă. Un rake de 5% la 0.50/1.00 nu este același cost ca un rake de 5% la 5.00/10.00, pentru că plafonul se aplică la mărimi diferite de poturi. O taxă de turneu de 10% nu este același lucru cu un rake cash de 5%, pentru că una se percepe pe banii mizați, iar cealaltă pe poturile câștigate. Compararea lor necesită convertirea ambelor în bani pe oră la o miză și o rată de mâini declarate.

De ce varianța în poker eclipsează un joc de cazinou

Un pariu la ruletă are o distribuție cunoscută. Un pariu pe un singur număr plătește 35 la 1 pe 37 de buzunare, iar rezultatul este independent de fiecare altă învârtire. Varianța este fixă, iar avantajul casei este 2.70% pe o roată cu un singur zero. Pe 200 de învârtiri la 1.00, pierderea așteptată este 200 x 1.00 x 0.0270 = 5.40. Abaterea standard este mare în raport cu asta, dar media este stabilă și jocul este fără memorie.

Pokerul nu este fără memorie în același fel. Cărțile sunt independente, dar banii nu. Rezultatele unui jucător depind de mâinile care i se împart, de mâinile care li se împart adversarilor, de deciziile luate cu acele mâini și de rake. Același jucător poate juca 10.000 de mâini și să fie pe plus, apoi să joace următoarele 10.000 și să fie pe minus, fără nicio schimbare de abilitate. Rake-ul este o frână constantă, dar varianța este suficient de mare încât frâna poate fi invizibilă pentru perioade lungi.

Un jucător de joc cash la 0.50/1.00 ar putea avea o abatere standard de 20.00 până la 40.00 la 100 de mâini, în funcție de stil și masă. Costul rake-ului în exemplul lucrat a fost 18.00 la 200 de mâini, sau 9.00 la 100 de mâini. Rake-ul este mai mic decât o abatere standard a rezultatelor. Asta înseamnă că un jucător poate rula peste sau sub rezultatul așteptat timp de mii de mâini și să nu vadă niciodată rake-ul ca o linie separată. Este tot acolo. Se ia din fiecare pot care ajunge la flop, indiferent dacă jucătorul observă sau nu.

Varianța de turneu este și mai mare. Un turneu multi-table cu 1.000 de participanți plătește primii 10% până la 15%. Un jucător care termină în bani 15% din timp și obține un finish în top trei 1% din timp poate avea o așteptare pozitivă înainte de taxă, dar taxa se percepe la fiecare intrare. O taxă de 10% la un buy-in de 20.00 este 2.00 pe intrare. Pe 100 de intrări, asta înseamnă 200.00 plătiți în taxe. Pentru a recupera asta, jucătorul trebuie să câștige 200.00 mai mult din fondul de premii decât ar fi câștigat fără taxă. Fondul de premii este 18.00 pe intrare, deci 100 de intrări creează 1.800.00 în premii. Jucătorul trebuie să câștige 200.00 din asta doar pentru a acoperi taxa, înainte de orice profit.

Ierarhiile mâinilor, ca referință

Ierarhiile standard ale mâinilor mari în poker, de la cea mai puternică la cea mai slabă: chintă regală, chintă de culoare, careu, full house, culoare, chintă, trei de un fel, două perechi, o pereche, carte mare. În jocurile cu cărți joker sau variante cu mâini mici, ierarhiile se schimbă și regulile trebuie enunțate. În no-limit hold’em, cea mai bună mână de cinci cărți din șapte câștigă. În Omaha, cea mai bună mână de cinci cărți din exact două cărți de mână și trei cărți comunitare câștigă, ceea ce schimbă frecvența fiecărei ierarhii.

Ierarhia contează pentru aritmetică pentru că determină cât de des câștigă o mână și, prin urmare, cât de des este taxat un pot. Un jucător care joacă mai multe mâini plătește rake-ul mai des. Un jucător care joacă mai puține mâini plătește rake-ul mai rar, dar poate câștiga poturi mai mici. Compromisul este subiectul strategiei, nu al acestei pagini. Aritmetica este că fiecare pot care ajunge la flop și este câștigat de un jucător este un pot care a fost redus de rake înainte de a fi plătit.

Ce greșesc oamenii despre pokerul online

Cea mai frecventă greșeală este să tratezi rake-ul ca un procent mic care nu contează. Este un procent mic din fiecare pot, dar se percepe pe fiecare pot care ajunge la flop, iar un jucător care câștigă 30 de poturi în 200 de mâini îl plătește de 30 de ori. Efectul cumulativ nu este mic. În exemplul lucrat, rake-ul a fost 18.00 la 200 de mâini la 0.50/1.00. La 200 de mâini pe oră, asta înseamnă 18.00 pe oră. Un jucător care crede că este break-even pierde 18.00 pe oră.

Greșeala este naturală pentru că rake-ul este invizibil în istoricul mâinilor. Se deduce din pot înainte ca câștigătorul să fie plătit, deci câștigătorul vede potul care i-a fost acordat, nu potul dinainte de rake. Singurul mod de a-l vedea este să-l urmărești separat sau să-l calculezi din mărimea potului și structura rake-ului. Majoritatea jucătorilor nu fac asta, iar camerele nu afișează un total curent.

A doua greșeală este să compari pokerul online cu un joc de cazinou și să concluzionezi că, pentru că nu există avantaj al casei la împărțire, jocul este batabil. Rake-ul este avantajul casei. Nu este la împărțire, dar este pe bani. Un jucător care câștigă jumătate din jetoanele pe care le dispută înainte de rake pierde rake-ul. Un jucător care câștigă mai mult de jumătate poate depăși rake-ul, dar suma pe care trebuie să o câștige pentru asta este mai mare decât suma de care ar avea nevoie fără el. Rake-ul nu face jocul de nebătut. Face pragul mai înalt.

A treia greșeală este să tratezi o sesiune pierzătoare ca motiv de a continua să joci pentru a recupera pierderea. Acest comportament, adesea numit chasing losses, este cel care transformă o distracție cu preț într-un prejudiciu. Rake-ul este un cost fix. Un jucător care joacă mai multe mâini pentru a recupera o pierdere plătește mai mult rake, iar rezultatul așteptat al mâinilor suplimentare este negativ pentru un jucător break-even. Răspunsul corect la o pierdere este să te oprești, nu să crești volumul. Aceasta nu este o recomandare de strategie. Este aritmetica unei activități cu așteptare negativă.

Banii, la o miză și o rată declarate

La no-limit hold’em 0.50/1.00, 200 de mâini pe oră, 30 de poturi câștigate la 200 de mâini, pot mediu câștigat 12.00, rake 5% plafonat la 3.00, no flop no drop: costul rake-ului este 18.00 pe oră. La 1.00/2.00 cu aceleași mărimi de poturi dublate, costul rake-ului este 36.00 pe oră. La 2.00/4.00 cu mărimi de poturi dublate din nou, rake-ul per pot este 5% din 48.00 = 2.40, total 72.00 pe oră. Plafonul se poate aplica la mize mai mari, ceea ce reduce rata efectivă, dar banii pe oră tot cresc cu mizele.

Pentru un jucător de turneu, un buy-in de 20.00 cu o taxă de 2.00, 100 de intrări, înseamnă 200.00 în taxe. Un buy-in de 100.00 cu o taxă de 10.00, 100 de intrări, înseamnă 1.000.00 în taxe. Taxa se percepe indiferent dacă jucătorul intră în bani sau nu. Fondul de premii este redus cu taxa înainte ca vreun jucător să fie plătit.

Aceste cifre depind de structura rake-ului, de mize, de numărul de mâini pe oră, de numărul de poturi câștigate și de mărimea medie a potului. Schimbă oricare dintre ele și banii se schimbă. Procentul singur nu este un cost. Banii pe oră la o miză și o rată declarate sunt costul.